Case de copii – cele de ieri si cele de astazi

Case de copii sau orfelinate, case familiale sau centre de copii, indiferent cum le-am numi, toate au acelasi specific, si anume se ocupa cu cresterea si educatia copiilor orfani sau abandonati de parinti.

Am vorbit cu mai multi tineri care au crescut in case de copii, am vizitat cateva case de copii ca sa-mi fac o impresie despre ceea ce inseamna si acum cand scriu simt doar o mare tristete.

[ad]

Tinerii care au fost institutionalizati inainte de revolutie si dupa, au trait experiente multiple, multi spun ca era mai bine inainte, altii spun ca nu s-a schimbat nimic, toate povestile lor iti dau de gandit. Un tanar imi povestea ca trei ani la rand statea la poarta in perioada vacantei mari si o astepta pe mama, care a promis ca se intoarce, dar nu a mai venit niciodata.

Aveau un program strict, dimineata erau treziti devreme, cu strigate si tipete, niciodata cu blandete, mergeau la masa, unde daca erai mai mic ramaneai flamand, copiii mari luau mancarea, astepta fiecare sa creasca mare sa faca la randul lor acelasi lucru cu cei mici. Dupa micul dejun se mergea la scoala, unde profesorii nu le acorda mare atentie, dimpotriva li se spunea ca oricum ajung puscariasi, apoi aveau masa de pranz, dupa care urmau meditatiile, unde nu invatau mare lucru pentru ca nimeni nu-i invata cum sa invete, nu li se dadea atentie, pentru personalul de acolo erau ca niste obiecte, nu se implicau emotional deloc, si lucrul acesta se intampla si astazi in multe case de copii.

Dupa programul de meditatii venea masa de seara, se puteau juca putin, si pe urma se dadea stingerea.

Multi isi amintesc ca nu aveau haine, primeau la inceputul anului scolar cate un rand, cu care trebuia sa se descurce tot anul, cei mai harnicuti le spalau mai des si le uscau sub saltelele pe care dormeau, noaptea era frig si intuneric, multi plangeau, aveau cosmaruri, primeau in schimb bataie ca-i deranjeaza pe ceilalti copii.

Daca ii intrebi ce a fost bine, isi amintesc de vacante, atunci nu erau asa de stricti cu ei, uneori erau trimisi in tabere, multi mergeau vara si lucrau la oamenii din imprejurimi, asa mancau si ei o hrana mai buna, dormeau intr-un pat curat si poate primeau si cate un suras si o imbratisare.

Pentru cei care erau in case de copii localizate in sate sau localitati mai mici era putin mai bine, mergeu la scoala cu copiii din sat, primeau de la familiile acestora mancare si haine, dar simteau mereu jignirile copiilor, erau cunoscuti ca si copiii de la casa de copii.

Revolutia a schimbat ceva, au inceput sa apara strainii cu ajutoare, primeau haine si jucarii, mancare mai buna, multe case de copii au fost renovate de catre acestia, conditiile de trai s-au schimbat, dar cam atat.

Personalul era la fel, de multe ori ajutoarele ajungeau unde nu trebuia, s-au format adevarate afaceri in spatele asociatiilor non profit care se ocupau de copii.

La 18 ani erau obligati sa paraseasca casa de copii, se trezeau in lume fara sa stie ce sa faca, scoala nu prea aveau, sistemul i-a invatat sa primeasca totul de-a gata, nimeni nu le-a spus ce se intampla in lumea reala, educatorii aveau dreptate, multi ajungeau delicventi, nu stiau cum sa se poarte in societate si se integrau foarte greu.

Doar cei norocosi si cei ambitiosi reuseau sa se descurce, sa-si gaseasca un loc de munca, iar cu timpul sa aiba o familie a lor.

Nu prea erau acceptati nici la locurile de munca, erau in continuare cei de la case de copii, parca aveau o boala sau ceva contagios, erau respinsi, lumea se ferea de ei, si asta au simtit toata viata.

Azi, lucrurile stau putin mai bine, s-au facut multe case de copii in stil familial, am vizitat cateva, sunt frumoase, cu dormitoare curate, mobila vesela, copiii sunt mai atent supravegheati, cine doreste sa faca scoala sunt tinuti pana termina chiar si facultatea, au mai mult contact cu exteriorul, au parte de mai multe informatii si stiu sa se descurce in exteriorul casei de copii.

Mai sunt multe lucruri de povestit despre case de copii, se pot scrie carti intregi cu experientele copiilor care au trait in case de copii, sistemul e de cele mai multe ori la fel, iar noi ca si societate nu luam nici o atitudine, ei vor ramane mereu copiii din case de copii.

Case de copii - cele de ieri si cele de astazi, 10.0 out of 10 based on 1 rating
Posted in Educatie copii, Familie, Ingrijirea copilului and tagged .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *