Copii veseliMama

Povestea unei mame cu trei copii

trei copiiCum e sa ai trei copii?
Iata o intrebare care se naste uneori in mintea mamicilor care au unu sau doi copii. Oare cu trei cum e? Te uiti la unele mamici, mereu zambitoare si foarte fericite, si te intrebi, cum reusesc, cand viata de zi cu zi te poarta intr-un ritm alert de parca nu te mai poti opri?

Iata povestea uneia dintre ele, mame a trei copii:

“Cand ne-am casatorit ne gandeam impreuna cu sotul meu ca dorim trei copii, amandoi suntem singuri la parinti si am tanjit mereu dupa un frate sau o sora, iar cand am aflat ca sunt insarcinata cu primul am fost foarte fericiti.

[ad]

Nu contau kilogramele in plus acumulate, sotul meu ma gasea atractiva, iar eu ma simteam bine, imi placea sa fiu insarcinata, dar a venit momentul travaliului, cand ma gandeam oare de ce e asa de greu sa aduci pe lume un copil, oare mai vreau trei copii?
Toate durerile au trecut ca prin farmec in momentul cand l-am avut in brate pe primul meu puiut, iar perioada alaptarii a fost cea mai minunata.
Nu se pot descrie momentele petrecute cu copilul atunci cand il alaptezi, totul dispare, esti doar tu cu el, simti legaturile puternice care se innoada pentru totdeauna.
Au trecut primii doi ani foarte repede, cu bune si rele, cu nopti nedormite si cu multe lacrimi, dar cu amintiri pe care nu le uiti niciodata: cand a spus mama prima data, sau cand a facut primii pasi, primul dintisor aparut, cum te strange in bratele lui micute si-ti spune ”te ubesc mama”, nu as da clipele acestea pentru nimic in lume.
Cum nu se punea problema sa merg la munca, nu aveam cu cine sa-l las pe cel mic, a venit momentul pentru cel de-al doilea copil. Travaliul a fost mai scurt de data aceasta, dar intrebarile au revenit. Ce sa fac? Sa renunt sau totusi sa am trei copii ? Am retrait din nou perioadele frumoase, dar fiecare copil are felul lui de a fi, si cel de-al doilea este total diferit de primul.
Primul baietel se simtea neglijat si poate uneori uitat de mama care mereu e cu cel mai mic in brate, ma intreba daca il iubesc si pe el, incercam sa nu-i neglijez pe nici unul dintre ei, era greu, dar si foarte frumos in acelasi timp.
Am reusit cu multa dragoste si rabdare sa-i fac sa se iubeasca mult, sunt nedespartiti, amandoi baieti fiind impartasesc aceleasi preocupari, chiar daca uneori se mai lasa cu cate o bataie – asta-i viata!
Anii au trecut, copiii aveau doi ani, respectiv patru, si discutam mult cu sotul meu despre al treilea copil, oare mai dorim acest lucru? Ma gandeam sa merg la munca, dar copiii aveau nevoie de mine si nu eram sigura daca mai doresc inca un copil, dorinta de a avea trei copii incepea sa dispara, oboseala isi spunea cuvantul.
Dar surpriza, eram din nou insarcinata, lucru care ne-a bucurat foarte mult, si pe copii de asemenea si astfel a aparut numarul trei, o fetita dulce pe care o rasfatam cu totii. ”

Aceasta este povestea unei prietene, mama a trei copii, care ne face sa intelegem ca nu conteaza cati ne dorim: unu, doi sau trei copiii, important este sa-i iubim si sa-i privim ca pe niste daruri, iar atunci cand vin sa ne gandim ca suntem binecuvantati. Nu are importanta cat timp sau bani investim in ei, ci fericirea pe care o simtim de fiecare data cand ne uitam la ei, sunt copiii nostri.

3 comentarii la “Povestea unei mame cu trei copii

  1. uffff….eu ma preocup cu unul singur,intradevar copilul are nevoie de multa dragoste,dar si banii sunt foarte importanti. noi am fost patru copii la parinti ,nu pot spune i-am iubit pe fratii mei foarte mult,dar cand i-i vedeam pe parinti cate sacrificii trebuie sa faca pentru noi. asa ca decat trei si necajiti mai bine unul sau chiar nici unul cu vremurile astea..

  2. VA felicit pentru aceasta frumoasa realizare. As dori sa comunicam in legatura cu viitorul copiilor . precum si despre protectia dumneavoastra si
    acopiilor

    Cu multa consideratie
    M.T

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nineteen − five =