Copii supusi riscului

Criza prin care trecem si care nu s-a incheiat inca, determina cresterea numarului de persoane care nu pot oferi siguranta pentru copii. Cresterea in permanenta a numarului somerilor pune pe plan national dar si mondial milioane de copii in pericol. Multi copii au fost aruncati in saracie atunci cand parintii lor si-au pierdut locurile de munca in timpul crizei economice. Bancile care isi cer drepturile in fiecare zi, si recurg la masuri extreme prin dobandirea caselor celor imprumutati….Ca o consecinta, efectele pe termen lung se vor face simtite cel putin pentru inca o generatie.

[ad]

Nesiguranta este unul dintre relele care ating acesti copii, care vor creste cu sentimentul de neliniste ce le poate marca viata. Nesiguranta poate patrunde in fiecare decizie pe care vor dori sa o ia, inhiband capacitatea lor de a atinge potentialul maxim. Este un lucru foarte grav cu deosebite consecinte in special pentru copii saraci, realitatea este ca toti vom fi afectati de aceasta criza, dar in mod special acesti copii.
Impactul se va multiplica dramatic cand acesti copii vor avea proprii lor copii, care vor  ramane blocati intr-un ciclu al saraciei si dependentei.
Guvernele cat si unele organizatii au incercat sa rezolve problema…au reusit oare? Oferirea de adapost si hrana, este doar o rezolvare a problemei pe termen scurt, ba mai mult acest lucru implementeaza ideea ca rezolvarea vine din partea altora. O viata in deplina dependenta nu lasa loc pentru stima de sine. Trebuie sa invatam sa stam pe propriile picioare. Iar acesti copii ne vor imita. De ce sa asteptam la mila altora? Cand o persoana a fost trimisa in somaj, sa nu accepte situatia, sa faca orice alta munca pentru a iesi la liman, daca munceste este demn de respect, indiferent de munca pe care o face. Copiii sa fie invatati ca orice efort pentru bunastarea familiei si a comunitatii din care facem parte, este demn de lauda. Luati atitudine!

O abordare de succes este una in care suportul este oferit ca o extensie, ca o coarda care nu te lasa sa cazi, insa iti da posibilitatea sa te misti in voie. Daca unii dintre someri nu au nici o competenta, nici o calificare sau competentele lor sunt dapasite, de ce nu li se cere sa faca training-uri sau sa obtina cat mai repede o calificare? Inainte de a-i trimite in somaj?  Vor suferi ei, si copii lor. Frustarea isi va gasi repede loc in inimile lor.

Ajutorul adevarat implica o munca grea. Schimbarea comportamentelor inradacinate atat la parinti cat si la copii si construirea stimei de sine. Avem nevoie sa-i invatam pe copii un set de deprinderi de viata pentru a deveni independenti si productivi. Sa-i invatam intelesul propozitiei „Trebuie sa muncesc ca sa ma intretin”. Sa-i invatam pe copii sa faca munca de calitate, la scoala, acasa, in comunitate. Sa ii invatam valoarea banilor si eforturile ce trebuiesc depuse.

Intr-o dupa-amiaza in parc au navalit vreo 20 de copii de scoala „inarmati” cu manusi si pungi si au adunat gunoaiele de pe jos luandu-se la intrecere: cine strange mai mult gunoi in sacul sau. Intrebati cine i-a indrumat sa faca acest lucru, au raspuns ca ideea apartine unui profesor, iar ei au acceptat cu incantare. In urma lor veneau doua fetite, cu un mesaj scris pe o coala de hartie: „salvati planeta”. Cati adulti oare, pot invata de la acesti copii?

Cinstea, dreptatea si demnitatea nationala par a fi teluri greu de atins. Dar daca fiecare dintre noi, ne re-educam si-i invatam sa faca asta si pe copiii nostri, usor, usor, vom incepe sa pasim pe drumul bun. Copiii sunt bunul cei mai de pret din viata noastra, de ce sa nu le lasam mostenire un set de valori morale, o conduita dreapta, o viata mai buna?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

eight − 8 =